Persoanele cu deficienţe au, în mod egal cu semenii lor, dreptul la muncă, dreptul de a participa la viaţa socială. Legal, angajarea persoanelor cu handicap se realizează în următoarele forme: pe piaţa liberă a muncii; la domiciliu; în forme protejate (loc de muncă protejat; unitate protejată autorizată).

Zilnic poate fi dovedit faptul că, personele ce deficienţe de vedere îşi pot desfăşura activitatea prin simţul tactil pe care îl au foarte bine dezvoltat. Munca de birou este indicată celor cu deficienţe fizice, activitate care nu impune efort fizic ci, atenţie, memorie, comunicare. Semenii ce prezintă o deficienţă mintală uşoară (un IQ de la 50/55 la 70) pot face faţă unui loc de muncă unde accentul se pune pe valorificarea aptitudinilor practice: croitorie, tâmplărie etc. Alţi tineri cu deficienţe au aptitudini muzicale, literare sau abilităţi grafice şi plastice ce trebuie scoase la lumină.

Dacă tinerii cu dizabilităţi se străduiesc să ţină pasul cu societatea, atunci şi cea din urmă la rândul ei, trebuie să le ofere acestora şansa de a evolua cât mai aproape de normal sub aspect fizic, psihic, personal, profesional şi social.

Legea 448/2006, Art. 78, precizează …
(2) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi.
(3) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care NU angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii:
   a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;
   b) să achiziţioneze produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat în condiţiile prevăzute la lit. a).

Din păcate, statistica dovedeşte că autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private preferă varianta (3) a) şi b), obligând un număr semnificativ de cetăţeni să îşi însuşească statutul de “asistaţi”, ignorându-le râvna trupească şi intelectuală, dispreţuindu-le dorinţa de auto-depăşire, de auto-integrare pe piaţa muncii.

La nivelul Judeţului Botoşani, statistica arată că dintre cele 10.564 persoane adulte cu diverse dizabilităţi, doar 250 dintre acestea sunt active pe piaţa muncii, ceea ce înseamnă că lipsesc zi de zi din viaţa activă a comunităţi 10.314 adulţi, ajutorul social fiind unica lor sursă de venit. 
Dizabilitate = Inutilitate - este o tară socială rezistentă la schimbare, o egalitate formată inconştient, un instrument la îndemână care explică efectele negative ale unei gândiri restricţionate, un punct de vedere generalizat, care îi afectează pe toţi cei asupra cărora se aplică, limitând opţiunea de a analiza şi a înţelege în profunzime adevărul.  Mihaela Mihăescu

GALERIE FOTO